Micuța Paula a scăpat nevătămată dintr-un impact puternic în timp ce călătorea într-un scaun auto rear-facing

Scaune auto pentru copii – cum a salvat un scaun Axkid Minikid viața unui copil

Izaskun Berganzo tocmai o luase pe fiica ei Paula în vârstă de 4 ani de la grădiniță. Pe când nici nu se așteptau, în timp ce stăteau la semafor, ele au fost implicate într-un accident. Paula, care stătea în scaunul auto Axkid Minikid a scăpat nevătămată. Astăzi, mama ei vrea să ne împărtășească povestea lor.

Adevărul este că accidentele nu pot fi evitate și ne iau prin surprindere atunci când ne așteptăm mai puțin. Nu trebuie să spui că „Eh, e doar o scurtă călătorie” sau „sunt un șofer atent , nu conduc cu viteză, mai ales când am copiii în mașină”.

Asta nu contează. Călătoria mea nu putea fi mai scurtă de atât și nu aș fi putut merge mai încet de atât. Tocmai îmi luasem fiica de la grădiniță și mergeam acasă la prânz, drum pe care de obicei îl parcurgem în 10 minute.

Eram oprite la semafor cu o mașină în față și una în spate. În timp ce fiica mea îmi povestea ce a făcut la grădiniță, am suferit un impact puternic din spate. Imediat după aceea am suferit un alt impact, de la mașina care era în fața noastră.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar preocuparea mea imediată a fost să văd cum se simte fiica mea. Așa că am deschis portiera să merg să o scot afară, dar eram prea amețită să pot ieși din mașină. A trebuit să rămân pe scaun, foarte agitată și aproape plângând am întrebat-o pe fiica mea cum se simte.

Calmă, ca și cum nimic nu se întâmplase, mi-a răspuns: „Mamă, sunt bine.”

Oricum nu m-am liniștit. Știam că Paula era bine și nici măcar nu se speriase. Dar eu eram însărcinată în 34 de săptămâni și nu știam dacă bebelușul era bine.

După coliziune, toate s-au întâmplat foarte rapid. Oamenii din jurul meu au observat că sunt însărcinată și s-au adunat în jurul mașinii. Dintr-o dată mașina mea a devenit înconjurată de polițiști care s-au apropiat de Paula și m-au prevenit să nu ies din mașină până nu ajunge ambulanța să evalueze starea noastră de sănătate.

Când au ajuns paramedicii, doi dintre ei au venit să aibă grijă de mine iar unul a mers să se asigure că Paula era bine. Au întrebat-o cum se simte iar ea a răspuns: „Eu sunt bine, dar mama este puțin amețită“. Mă simțeam îngrozitor, dar când i-am auzit vocea, mi-a apărut un zâmbet pe față.

Aveam un amestec de sentimente

Îmi făceam griji pentru Mario (bebelușul din burtică). Pe de altă parte mă simțeam ușurată că am luat decizia de a o ține pe Paula într-un scaun auto rear-facing. Acest lucru a împiedicat o vătămare gravă.

Nu se simțea deloc rău și nici măcăr nu se speriase. Când au întrebat-o ce s-a întâmplat, le-a răspuns: „mașina aceea albă s-a izbit în noi.”  Mașina albă a suferit prima un impact dar fiica mea nu a înțeles acest lucru.

Când doctorul care a consultat-o pe Paula și polițiștii mi-au spus că decizia de a ține într-un scaun auto rear-facing au salvat-o de răni grave, nici nu vă imaginați cum m-am simțit!

După ce m-au consultat și mi-au confirmat că totul era bine cu bebelușul, m-am simțit foarte recunoscătoare.

M-am documentat mult despre scaune auto pentru copii

Când am rămas însărcinată, am căutat multe informații despre bebeluși. Unul dintre subiectele despre care am citit a fost siguranța copilului. Nu știam nimic despre rear-facing și nici nu aveam cunoscuți ai căror copii să călătorească în felul acesta.

În orice caz, chiar dacă nu îmi era foarte clar de ce, eram convinsă că Paula va călători într-un scaun auto rear-facing până la vârsta de 4 ani pentru că era mult mai în siguranță.

Mai târziu am descoperit că nu vârsta contează. Am descoperit că depinde mult de înălțime și greutate. De asemenea, există scaune auto pentru copii care permit copilului să stea rear-facing și după vârsta de 4 ani.

La început am folosit scoica pe care am primit-o împreună cu căruciorul pe care l-am cumpărat pentru ea. Apoi am înlocuit-o cu un scaun auto și pe măsură ce fiica mea a crescut am învățat mai multe despre scaunele auto rear-facing și am descoperit scaunele auto Axkid.

La 18 luni am cumpărat un Axkid Minikid pentru cea de-a doua mașină.

Cel mai important lucru pentru mine și soțul meu era că Paula călătorea rear-facing într-un scaun care îi permitea asta cât mai mult timp posibil. Nu pot fi mai mulțumită de decizia pe care am luat-o.

Știu că, în ciuda unor cazuri ca al meu și al multor studii pe tema aceasta, încă există oameni care cred că este doar o modă sau o strategie a producătorilor pentru a vinde scaune auto pentru copii cât mai scumpe. Mai rău, se gândesc că noi am călătorit dintotdeauna cu fața la direcția de mers și nu s- aîntâmplat nimic niciodată.

Din păcate, mulți alții nu pot spune același lucru. Desigur, erau accidente și în trecut, dar nu se răspândeau cum se întâmplă acum și nici nu aveau amploarea socială pe care o au acum datorită rețelelor de socializare.

De asemenea, mulțumită internetului, în fiecare zi apar noi și noi informații în ceea ce privește importanța deplasării rear-facing. Eu am încercat întotdeauna să contribui cât mai mult cu putință.

Timp de trei ani am făcut parte din campanii de conștientizare împreună cu prietena mea, psihoterapeutul și bloggerul spaniol Marta Erill, cunoscută și ca „O mamă de pe altă planetă”, a cărei forță și determinare m-au inspirat mereu.

Odată cu această experiență, motivația mea de a continua să cresc gradul de conștientizare cu privire la importanța călătoriilor rear-facing  este și mai mare.

Rear-facing este cea mai bună metodă de a ne proteja copiii în timpul călătoriilor. Știam acest lucru mai demult, dar acum mai mult ca niciodată vă pot asigura că ambii mei copii, atât Paula cât și Mario vor călători în siguranță, rear-facing cât mai mult timp cu putință. Știu că în scaunul lor Axkid Minikid vor putea să stea rear-facing o lungă perioadă de timp.

Povestea îi aparține lui Izaskun Berganzo, din Spania

sursa articol: axkid.com