4 mituri cu privire la scaunele auto rear-facing

Rear-facing – cele mai populare mituri cu privire la scaunele auto cu spatele la direcția de mers

Motivul principal pentru care trebuie să alegi un scaun auto rear-facing pentru copilul tău este clar. Rear-facing reprezintă cel mai sigur mod cu putință de a călători. Cu toate acestea, presiunea socială ne poate determina să ne temem de faptul că alegem siguranța în detrimentul confortului copilului.

Prejudecăți ca: „Nu este confortabil pentru copilul meu” , „Copilul meu va avea rău de mașină într-un scaun rear-facing  „ și „Copilul meu nu vede nimic pe fereastră „ sunt doar câteva exemple.

Îți vom explica de ce nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu aceste mituri. Mai mult decât atât, copilul poate fi ținut cu spatele la direcția de mers cât mai mult timp cu putință.

1. Copilul meu nu stă confortabil într-un scaun auto rear-facing

În Suedia copiii călătoresc confortabil într-un scaun auto rear-facing până în jurul vârstei de șase ani. Este răspândit acest mit? Dacă îl așezi într-un scaun potrivit pentru vârsta, greutatea și înălțimea lui, atunci va avea suficient spațiu la picioare.

Pe măsură ce crește, copilul nu mai are nevoie de o înclinare atât de mare. Spațiul inițial dintre marginea banchetei și spătarul scaunului va crește și îi va oferi spațiu suplimentar la picioare. Dar dacă încă ești neîncrezător, scaunele auto Axkid îți permit să mărești spațiul de la picioare prin repoziționarea scaunului auto.

“Dar dacă copiii nu pot călători cu picioarele întinse? Nu îi afectează acest lucru?”

De fapt, într-un scaun auto rear-facing este foarte posibil ca cei mici să aibă suficient spațiu pentru a întinde picioarele. Cel puțin până la 2 – 3 ani. Deși, cel mai adesea ei preferă să le îndoaie pentru a călători mai confortabil și a-și schimba cu ușurință poziția.

Dacă privești orice copil, vei vedea că el are tendința naturală de a face asta. În timp ce se joacă, stă în cărucior sau călătorește cu fața la direcția de mers, el are obiceiul de a-și îndoi picioarele, de a le încrucișa, de a sta cu ele aplecate peste scaun sau trase în lateral, decât de a sta cu picioarele atârnate o lungă perioadă de timp.

Este de asemenea important să ai în vedere că, în ciuda poziției picioarelor în timpul călătoriei cu mașina, dacă mergi la un drum lung, este recomandat să oprești și să faci o pauză la fiecare două ore, pentru a-ți dezmorți picioarele.

2. Copilul meu va avea rău de mașină într-un scaun auto rear-facing

Amețeala este o reacție normală la un stimul extern (Jelte Bos – expert în Percepția și sistemele cognitive, 2017).

Când călătorim cu mașina, creierul nostru trebuie să prelucreze informații contradictorii care îi sunt transmise de ochi. Ei sunt cei care ne transmit că ne mișcăm repede dar, atât sistemul nostru vestibular (organ situat în urechea internă care este responsabilă pentru echilibru) cât și cel proprioceptiv (receptori localizați în mușchi care oferă informații despre mișcăr și despre poziția corpului) ne transmit că încă stăm pe loc ( Zhang, Wang, Qi, Pan, Li & Cai, 2016).

Atunci când creierul nostru eșuează în a procesa corect această informație, apare răul de mișcare. Cu toate acestea, acest lucru se întâmplă indiferent de direcția de deplasare. Cu atât mai mult dacă avem o predispoziție genetică la amețeli.

Pe de altă parte, adulții pot suferi de amețeli atunci când călătoresc rear-facing deoarece creierul unui adult este setat să perceapă ca fiind normală deplasarea cu fața la direcția de mers. La fel se poate întâmpla pe o scară rulantă defectă, care nu se mișcă așa cum suntem obișnuiți.

Luând în considerare faptul că sistemul vestibular al copiilor încă nu este complet dezvoltat, nu a avut timp să își formeze anumite tipare. Creierul unui copil percepe ca fiind normal statul cu spatele la direcția de mers, mai ales dacă a călătorit în acest fel încă de la naștere.

3. Copilul meu nu vede nimic pe fereastră într-un scaun auto rear-facing

Un alt mit des întâlnit este acesta: „dacă călătoresc rear-facing, copiii nu văd nimic pe fereastră și se plictisesc”.

Copiii care călătoresc într-un scaun auto rear-facing  vor avea o vizibilitate mult mai bună. Când călătoresc cu fața la direcția de mers ei sunt poziționați cu fața înspre spătarul scaunului din față. Astfel, le este blocată vizibilitatea.

Dacă vor să se uite pe geam sau dacă noi stăm lângă ei și vor să se uite la noi, trebuie să își răsucească gâtul într-o poziție ciudată. Când călătoresc rear-facing, copiii se pot uita pe geam sau la noi printr-o întoarcere ușoară, ceea ce este mult mai confortabil pentru ei.

Folosind o oglindă în spatele mașinii îi vei permite copilului să vadă și să interacționeze cu persoanele care stau în față.

În plus, designul scaunelor auto rear-facing le permite copiilor să stea mai sus în mașină în comparație cu scaunele auto front-facing. Au astfel o vizibilitate mult mai bună prin lunetă.

4. Copilul meu nu-i place să stea cu spatele la direcția de mers

Lista lucrurilor pe care bebelușii nu le plac este mare: cereale pe podea, cereale în castron, cereale în castronul nepotrivit, cereale în castron la timpul nepotrivit, cerealele potrivite în castronul potrivit, dar la masa nepotrivită… Bebelușii sunt niște ființe mici și capricioase, cu o energie inepuizabilă și cu opinii pe care nu le pot exprima întotdeauna. Bebelușii plâng rareori pentru motivul exclusiv că nu le place sistemul rear facing. Ar putea la fel de bine să plângă pentru că cerul este albastru, sau pentru că nu le place să poarte centuri, indiferent de direcția în care se deplasează.

Se știe bine că bebelușii sunt mult mai în siguranță când călătoresc cu spatele la direcția de mers. Așa cum nu i-ați lăsa să alerge în stradă pentru că li s-ar putea părea amuzant să se joace acolo, nu ar trebui să le compromiteți siguranța în mașină doar pentru că nu le place să stea mai mult de 14 secunde într-un singur loc.